Ecourile vibrante ale unui mozaic funerar (Partea 1)

Barthimeu- Un alt orizont

Se practică  recenzii de carte. Există critici de film și teatru. Lucrări muzicale (în speță cele clasic-simfonice) sunt scrutate de către muzicologi.

Rar însă se privește analitic și retrospectiv asupra unui serviciu funerar ca în cazul de mai jos, cel conex cu plecarea lui Vlad Lupaș. Ecourile zborului lui spre eternitatea viitoare încă mai rezonează în mulți dintre noi…

Ceea ce voi încerca în cele ce urmeză e o evaluare detașată a impactului zborului în dublu sens a lui Vlad, al acelor ecouri resimțite de ungherele lăuntrului meu cu ocazia serviciului de înmormîntare.

Pentru mine și mulți clujeni din generația mea, chiar dacă la distanță de patru decenii, istoria tragică se repetă aproape la indigo. Aici mă refer la ultimul zbor și fără întoarcere al tinerei Somășfălean, adolescenta dăruită nu doar cu vădite valențe artistice (era o talentată în ale picturii la Liceul de Artă din Cluj), ci și cu nestăvilită…

Vezi articolul original 793 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s