2012 – Trevin Wax: Evanghelii false (5)
Evanghelii false – Trevin Max, Societatea Biblică din România, Oradea, 2012, 215 p.
“Am auzit “predicări ale Evangheliei” și “prezentări ale Evangheliei” care n-au mai ajuns la anunțarea Învierii lui Isus Cristos. Evanghelicii știu că crucea este importantă, dar noi deseori presupunem că se subînțelege Învierea, chiar dacă nu pricepem de ce este atât de importantă.
La fiecare Paște pastorii se frământă cum să predice despre Înviere. Noțiuni vagi despre “Înviere la o viață nouă” sau “acordarea unei a doua șanse” reflectă o spiritualizare a mesajului Paștelui.
Dar nu numai pastorii… C.S.Lewis, un clasic creștin, în cartea sa Creștinismul redus la esențe / Creștinism pur și simplu nu face nicio menționare a Învierii. Nici Rick Warren în Viața condusă de scopuri. Pe la început Rick îi încurajează pe oameni să-și pună încredrea în jertfa ispășitoare a lui Cristos, dar nu face nicio menționare despre mormântul gol. Pentru a fi cinstit față de autor trebuie să recunosc, Warren crede cu tărie în Înviere, ca și Lewis de altfel. Neglijarea dimineții Învierii este însă ceva obișnuit la evanghelici.
Biblia ține împreună crucea noduroasă și mormântul gol. Învierea este importantă pentru că moartea lui Cristos este importantă; iar moartea lui Cristos este importantă pentru că Învierea este importantă. A lăsa afară o parte acestei ecuații înseamnă trunchierea Evangheliei. N.T. Wright subliniază importanța dimineții de Paște: “Învierea lui Isus din Nazaret este inima Evangheliei (fără a exclude crucea desigur, dar nu mai puțin ca un eveniment care dă sens crucii). Este obiectul credinței, temeiul justificării, baza trăirii în ascultare creștină, motivația pentru unitate și nu mai puțin, provocarea supremă pentru domniile și stăpânirile cerești.”” (p. 96-97)
2013 – Petru Lascău: BETEL (5)
„Când au început să vină amenzile pentru lucrarea pe care o făceam, am decis să le plătim imediat. Au început să curgă amenzile, câte 3000 de lei pentru pastorul Traian Ștrengar, 3000 de lei pentru Mihai Chiș, administratorul, și 3000 de lei pentru mine, constructorul și proiectantul lucrării. Fratele Petrică Cormoș mergea zilnic la Consiliul Orășenesc Oradea și plătea cele trei amenzi în valoare de 9000 de lei. Ca să înțeleagă generația de azi, salariul meu lunar de inginer era de 2500 de lei.
Pe măsură ce se plăteau acești bani în amenzi, Dumnezeu ne asigura parcă și mai mulți. Eram hotărâți să continuăm lucrările și cu acest preț de 9000 de lei pe zi și să terminăm lucrarea.” (p. 116-117)