2013 – Petru Lascău: BETEL (4)
BETEL: Construcția Casei lui Dumnezeu în timpul comunismului ateu – Petru Lascău, Lascau Petru Publishing, Phoenix, Arizona, 2013, 301 p.
“Am primit cu bucurie vestea că frații baptiști de la Biserica nr. 2 din strada Bărnuțiu au reușit să construiască o extindere a casei de rugăciune. Pastorul bisericii era Iosif Țon, ale cărui predici mergeam uneori să le ascult. Eram fascinat de curajul fraților baptiști care reușiseră să construiască o sală de vreo două ori mi mare decât cea veche, construind în curtea bisericii, o curte interioară, care i-a protejat de ochii iscoditori ai autorităților. Am vizitat biserica în timpul șantierului și am văzut modul în care construiau.
Am cerut pastorului Iosif Țon să mă primească pentru o consultație în legătură cu construcția bisericii. M-a primit cu amabilitate în biroul bisericii. Auzise de mine și de studiile biblice de la biserica penticostală (avea obiceiul să spună “pentecostală”, obicei de care nu s-a lepădat nici azi). Nu eram acolo să-i corectez gramatica, ci să mă documentez cum au procedat ei. Mi-a spus că au cerut o autorizație de reparații și au apelat la bunăvoința secretarului Consiliului Județean Bihor, tovarășul Cotoi. De la pastorul Țon am aflat că secretarul județului fusese un copil orfan, crescut de o familie de baptiști maghiari din Oradea și că era gata să-i ajute pe credincioși, când aceștia își asumau riscurile.
Din discuțiile cu pastorul Țon am aflat că depășiseră cu mult cadrul autorizației de construcție și că fuseseră amendați de către cei de la oraș pentru nerespectarea proiectului. Dar atât! Pastorul a fost amabil și mi-a explicat și cum au lucrat și cu cine, mai ales la fabricarea grinzilor metalice cu zăbrele, cu care acoperiseră curtea bisericii și au creat acoperișul extinderii.
Discuția cu pastorul Iosif Țon a fost deosebit de încurajatoare. Ea îmi confirma o bănuială mai veche, aceea că autoritățile locale ar vrea să ne ajute, în cazul în care ne asumăm noi riscul și construim ceea ce avem nevoie, ca apoi ei să ne amendeze și să arate bine în ochii superiorilor de la București. Era inutil să mai batem la ușa autorităților, cerând autorizație normală de construcție pentru o nouă biserică. Nu vom primi niciodată. Dacă doream să avem biserică trebuia să înțelegem mersul vremii și să cerem ceva simbolic, ceva ce puteau aproba fără să-și riște pozițiile, iar noi să facem ceea ce aveam nevoie. Vor fi consecințe ale nerespectării autorizației și vom fi amendați, dar noi vom rămâne cu clădirea. Am înțeles mersul vremii și ne-am apucat de lucru.” (p. 101-102)
2013 – Eugen Matei: Scrisoarea lui Oncken dupa misiunea in sudul Rusiei, Tulcea, Bucuresti si Transilvania
„Alexa Popovici menționează în Istoria Baptiștilor că în această vizită Oncken s-a îmbolnăvit serios, ceea ce și confirmă și această scrisoare, deși acest fapt este menționat doar în treactăt de Oncken. Remarcabil, la Cataloi, spune Oncken, la acea dată exista o biserică de 111 persoane (din scrisoarea anterioară reiese clar că prin vizita în „Turcia” se referă la biserica din Cataloi).”