“Timp de mai mulţi ani mişcarea penticostală a fost lipsită de o revistă proprie. Ministerul Cultelor vedea ca necesară această revistă ce urma să apară sub numele Curierul Cultului Penticostal (…). S-a reușit să se obțină aprobarea pentru tipărirea revistei Buletinul Cultului Penticostal, începând cu luna septembrie a anului 1953. […]
De la primul număr al revistei Buletinul Cultului Penticostal, se poate observa implementarea unui program de propagandă, nemaiîntâlnită în revistele penticostale românești de până atunci, care să laude libertatea și bunăstarea aduse de regimul de democrație populară, de Uniunea Sovietică, iar după anul 1965, de Nicolae Ceaușescu, în dreptul căruia glorificarea atingea apogeul. Era compromisul cu prețul căruia se putea publica o revistă penticostală după aproape șase ani de interdicție.” (p. 119)