Din istoria blogosferei evanghelice – 10 octombrie

2009 – Tom Hovestol: Fariseii vechi și noi (10)

”Felul în care Isus îi tratează pe oamenii religioși, care au propria lor neprihănire, este instructiv. În primul rînd, se pare să Isus S-a specializat în folosirea terapiei de șoc pentru tratarea oamenilor religioși. El nu a ezitat niciodată când trebuia să pună degetul pe greșelile credincioșilor. El nu Și-a îndulcit mesajul și nici nu a încercat să-Și croiască loc spre inimile religioase pășind tiptil, ocolind păcatul și cultivând o ‘atitudine mintală pozitivă’. […]

În al doilea rând, Marele Învățător a ajuns la farisei prin povestiri. Câteva din cele mai cunoscute pilde au fost adresate fariseilor (Luca 10:25-37: 15:1-32; 18:9-14), fapt de care foarte puțini cititori ai Bibliei sunt conștienți. De ce a făcut Isus acest lucru? Pentru că povestirile pot ajunge la sufletul la care îndemnurile nu ajung. Nu este întâmplător faptul că o povestire spusă de profetul Natan împăratului David a reușit să dea în vileag înșelăciunea lui David (1 Samuel 11-12) […]

În al treilea rând, Isus a ridicat în mod constant standardele lui Dumnezeu în loc să le coboare. Noi, oamenii religioși, tindem să facem exact opusul. […]

În sfârșit, Isus a atacat păcatele ascunse la fel de mult (uneori chiar mai mult) ca și păcatele care se văd. Uneori Lui părea să Îi pese mai mult de mândrie decât de păgânism, de lăcomia de bani decât de lăcomia de mâncare, de aroganță decât de alcoolism, de păcatele ascunse decât de păcatele publice, de atitudini decât de acțiuni, de ipocrizie decât de hedonism. Isus știa că depravarea era în esență un obicei al inimii.”

Fariseii vechi și noi – Tom Hovestol, Editura Colegiului Biblic Est European, Oradea, 2008, 256 pag.

2013 – Eugen Matei: Mărturisirea de credință a baptiștilor din Ungaria (Transilvania) 1905

„În anii 1894-95 în Ungaria s-a dat legea care permitea înregistrarea și funcționarea liberă a religiilor be baza unei mărturisiri de credință și a unui statut de organizare. Pe baza acestei legi, baptiștii maghiari au pregătit un statut, au tradus Mărturisirea de credință germană și au obținut legalizarea baptiștilor în 1905. În urma unei neînțelegeri între baptiștii germani și maghiari din Ungaria în această perioadă (cei mai mulți români s-au asociat cu germanii), aprobarea acestor documente a fost făcută doar de baptiștii unguri. Culte diferite doar pe bază de limbă nu erau permise de lege, dacă aveau aceeași mărturisire de credință (nu putea exista o altă uniune baptistă).”

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s