Din istoria blogosferei evanghelice – 6 octombrie

2009 – Tom Hovestol: Fariseii vechi și noi (6)

”Fariseii sunt cei mai importanți actori din rolurile secundare în marea dramă a salvării. În Noul Testament, ei sunt menționați în mai mult de o sută de versete; cu toate acestea, creștinii îi ignoră adesea, exceptând batjocura ocazională. A-i ignora pe farisei – sau a-i înțelege greșit – este ca și cum a-i privi o piesă fără conflict, o dramă lipsită de unii din cei mai importanți actori ai ei.”

Fariseii vechi și noi – Tom Hovestol, Editura Colegiului Biblic Est European, Oradea, 2008, 256 pag.

2011 – Teofil Stanciu: Jocul perspectivelor – hermeneutica la purtător

„În sine, capacitatea de a înmagazina textul Scripturii e admirabilă. Faptul că cineva are capul doldora de versete e demn de apreciat. Probabil că această deprindere alimentează convingerea – implacabilă – a evanghelicilor că ei nu interpretează Biblia, ci o păstrează nealterată. Și au dreptate, dacă ne mărginim la citarea ca atare a unor versete. […]

Faptul de a avea și a cunoaște Scriptura n-ar trebui niciodată transformat în garanția infailibilității în ce privește interpretarea ei. Altminteri, riscă să devină literă moartă.”

2011 – Melody Green: Fără compromis (5)

Fără compromis – Melody Green, David Hazard, Succeed Publishing, Medgidia, 2010, 431 p.

“Keith era în stare să își scruteze viața până în cele mai mici detalii. Deseori era mai dur cu el însuși decât oricine altcineva. Obișnuia să spună: “Dacă dragostea lor față de Dumnezeu s-a putut răci, cum rămâne cu a mea?” Ne-am dat seama că schimbările exterioare erau cele mai ușoare: cele de felul renunțării la droguri, la băutură sau la limbajul murdar. Însă unele dintr atitudinile noastre erau mult mai subtile și mai greu de observat. Existau aspecte din viața noastră pe care nu le scoseserăm la lumină?

Keith a început să-și pună întrebări mai ales cu privire la muzica lui. Mi-a zis: “Dacă viața mea trebuie să fie supusă în întregime Domnului, cum rămâne cu muzica mea?”

Am fost uimită să văd că era deschis să-și pună această întrebare. Timp de ani de zile crezuse că destinul lui era, în parte, acela de a folosi muzica drept platformă pentru transmiterea unui mesaj spiritual. Era o convingere pe care o avusese cu mult înainte să devină creștin. Însă acum, de când Îl iubea pe Domnul, Keith a simțit că avea nevoie de un nou imbold din partea Lui pentru a merge înainte. A cânta în fața oamenilor părea cea mai naturală ocupație pentru cineva cu talentul lui Keith. Însă el nu vroia să considere nimic drept ceva de la sine înțeles.” (p. 164)

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s