“Trebuie să înțelegem că suntem angrenați împreună într-o călătorie. Trebuie să încetăm a mai încerca să ieșim la paradă înaintea lumii. Trebuie să respingem întrupările modern al zeului Baal: frumusețea, inteligența, mușchii și banii. Nu trebuie să ne irosim vremea la concursuri de frumusețe, sau judecând cine este cel mai inteligent, mai puternic sau mai bogat dintre noi.
În loc să concurăm unii cu alții, trebuie să învățăm din nou ce înseamnă a fi conlucrători. Mărturia noastră trebuie să devină din nou o chestiune de viață și de moarte.
Secolul XX a fost cel mai sângeros secol din istoria creștinismului. Mii de creștini din toată lumea au suferit deja din pricina martirajului, întemnițării și persecuției. Cred că aceste încercări se aproprie și de țărmurile noastre și s-ar putea să ajungă aici mai devreme decât credem noi. Posibil ca fiii și fiicele noastre – poate chiar noi înșine – să ne numărăm printre martirii secolului XX.
Totuși, nu putem sta și aștepta cu frică viitorul. Trebuie să ne aruncăm asupra redutelor dușmanului și să ne angajăm în lupta cu răul, prin puterea Duhului Sfânt. Captivii fără speranță trebuie eliberați, cei doborâți trebuie ridicați, cei flămânzi trebuie hrăniți, cei întemnițați trebuie vizitați, cei slăbiți și bolnavi de moarte trebuie îmbărbătați.” (p. 118)