Din istoria blogosferei evanghelice – 30 septembrie 2016

2008 – Colocviul Dumitru Cornilescu VII (2): Crezurile cristologice ale Bisericii primare

„Două chestiuni care au apărut în secolele I-II au dus la dezbateri teologice care s-au finalizat cu formularea crezurilor cristologice:

– natura umană a lui Hristos
– natura divină a lui Hristos

Contextul în care au apărut ereziile a fost gnosticismul. Crezurile au apărut ca răspuns dat de adevărata credinţă acestor erezii:

1. Crezurile creştine proclamă moartea şi învierea lui Hristos. În gnosticism nu e vorba de moarte sau înviere.
2. Crezurile creştine afirmă că lumea a fost creată de Dumnezeu. În gnosticism lumea e creată de un dumnezeu rebel.
3. Crezurile creştine mărturisesc despre mîntuire. În gnosticism domeniul de existenţă al răului este limitat, ontologic, strict la materie.
4. Hristos a fost răstignit pentru păcatele oamenilor. În gnosticism mîntuirea este limitată la un sistem de cunoaştere.

2011 – David Pawson: Creștinismul pe înțelesul tuturor (10)

Creștinismul pe înțelesul tuturor – David Pawson, Societatea Biblică din România, Oradea, 2011, 170 p.

“Când se vorbește despre cei care conduc Biserica în Noul Testament se folosește întotdeauna pluralul: apostoli, bătrâni, diaconi. Fiecare biserică locală trebuia să aibă mai mulți lideri, nu doar unul.

Și trebuia să fie o biserică locală, nu o structură ierarhică națională sau internațională. Biserica este alcătuită din biserici – biserici locale, formate din creștini dintr-o anumită localitate sub o conducere locală.

Biserica Noului Testament nu era democratică. Ea nu cunoștea entuziasmul nostru pentru vot în orice problemă. Acolo exista o conducere stabilită așa cum se cuvine. Ei nu erau “aleși” prin vot, dar erau “recunoscuți” de popor ca și daruri ale Domnului înălțat.” (p. 147-148)

2011 – Sexualitatea și supremația lui Cristos (10)

Sexualitatea și supremația lui Cristos – Editori: John Piper, Justin Taylor, Editura Scriptum, Oradea, 2009, 320 p.

“Pentru puritani, căsătoria era un teatru al plăcerilor după voia lui Dumnezeu. Felul în care înțelegeau puritanii scopul căsătoriei este prezentat bine în Mărturisirea de credință de la Westminster (1648): XXIV:ii: “Căsătoria a fost rânduită pentru sprijinul reciproc al celor doi soți, pentru înmulțirea omenirii într-un mod legitim și a Bisericii cu o sămânță sfântă și pentru prevenirea necurăției.” Toți puritanii subscriau la acest scop întreit al căsătoriei.

Concepțiile lor ar putea fi rezumate în felul următor: dacă romano-catolicii aveau tendința să accentueze Geneza 1:28 (“creșteți și înmulțiți-vă”), iar luteranii subliniau 1 Corinteni 7:9 (“este mai bine să se căsătorească decât să ardă”), puritanii erau înclinați să facă apel la Geneza 2:18 – “Nu este bine ca omul să fie singur.” Cu alte cuvinte, Biserica Romano-Catolică accentua procrearea, luteranii insistau asupra protejării, iar puritanii, în timp ce erau de acord cu ambele de mai sus, puneau accentul pe tovărășia în viață și parteneriatul în slujirea lui Dumnezeu.

Acest accent a fost considerat realizarea istorică trainică a puritanismului în ce privește sexualitatea.” (p. 304)

2012 – Recitiri: Istoria evanghelică necosmetizată

Florin Vancea: „La Congresul de la Sacramento fratele Sorin Covaci a semnalat o nevoie a Asociației de a ajunge ceea ce spunem că este, o Asociație a bisericilor, nu doar a păstorilor. Bisericile, în general, sunt izolate de Asociație, cu excepția evenimentelor în care păstorii se întâlnesc pentru diferite evenimente. În rest bisericile nu prea își practică asocierea.”

Petru Lascău: „Pentru că nu am acceptat să plătesc câte $60.00 pentru fiecare predică am fost scos din program [RVE – Radio Vocea Evangheliei]. Predică altcineva care are şi poate să dea banii aceştia. Nu este vorba de nici un atac împotriva nimănui, şi nici de egalitate de participare între cele trei culte, şi nici de democraţia uzitată de acest comitet local. Alte interese decât cele ale Alianţei sunt la mijloc, şi ele au funcţionat şi în decizia de la Suceava. Păcat!”

Vasilică Croitor: „Cu privire la dezidenți, nu faptul că nu aparțin de cult este problema, ci doctrinele lor foarte ciudate. Dacă ai ști câte învață prin Dobrogea! Nu au avut cult de 50 de ani, dar în fiecare an parcă au inventat câte o nouă ciudățenie doctrinară.”

Alexandru Nădăban: „Politica de cadre la IBEO-UEO [Universitatea Emanuel Oradea] era ciudată. De exemplu americanii erau preferaţi românilor din motive “politice” sau mai degrabă financiare. Nu o dată am cedat ore pentru a-i lăsa pe americani să îşi facă numărul. Întrebînd studenţii despre ce au vorbit americanii, am fost uimit să aflu că subiectul nu avusese nici o tangenţă cu teologia, nici măcar cu ceea ce în Anglia se numea Mickey Mouse Theology.”

Marius Cruceru: „Construim nişte săli de spectacole care seamănă pe dinafară mai mult cu nişte autogări decît aduc a biserică şi pe dinăuntru seamănă mai mult cu cinematografe decît a locuri în care s-ar putea imagina oameni egali în preoţie care au părtăşie unii cu alţii.”

Dănuț Mănăstireanu: „În mod deliberat nu urmăresc disputele de pe blogul lui Marius [Cruceru]. Am și așa destule pricini zilnice de enervare. Nu mai am nevoie de o sumedenie în plus. Deși am multă prețuire pentru talentele lui Marius și mai ales pentru ce era cîndva – așa cum se străvede din cînd în ceea ce scrie, așa cum am afirmat adeseori, am mari rezerve față de ceea ce a devenit sub influența paulină. Mai mult decît atît, sunt alergic la mulți dintre cei care frecventează acel forum de discuții. Și aici nu mă refer la cei sinceri căutători ai adevărului, ci la semidocții care cred că știu totul și pot pune cu ușurință etichete ieftine pe orice.”

Vezi pagina:

Istoria evanghelică necosmetizată

2015 – Buni Cocar: Amintiri (11)

„In vreo doua-trei minute fratele Vasilica si-a pus amprenta pe mintea si pe sufletul meu… A-nceput ca la scoala. Ne-a intrebat daca stim si apoi, dezamagit, ne-a „amintit” el ca sfesnicul din Cortul Intalnirii era facut din aur batut…, uitasem. Apoi, ca un sol regal, ne-a explicat „mesajul sfesnicului”: pastorul, inainte de predica, trebuie sa-si bata capul acasa, nu sa vina in Adunare si sa bata apa in piua. Dupa aceste vorbe, s-a asezat. Maurul si-a facut datoria…

Am simtit un gol in stomac. La pastor nici nu m-am mai uitat, banuiam ca nu se simte nici el prea bine…

A fost singura mea intersectare cu Moisescu…, dar „sfesnicul batut” refuza sa se mistuie…”

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s