„Printre găselniţele secolului trecut, ideea că orice act de cultură este un act politic a avut mare succes. Arta se înregimentează politic foarte uşor şi, la rîndul ei, politica se pretinde a fi o artă. Fără muză, bineînţeles, dar cu ambîţ. Politice sînt, oricît am vrea să nu fie, şi educaţia şi protejarea monumentelor, ba chiar şi viaţa oricărei Biserici. Aranjarea cărţilor pe raft într-o librărie este tot politică, ca şi programul unei orchestre simfonice, care este tot politic. Asemenea idei, îmbrăţişate cu mare intensitate imediat după al doilea război mondial de-o parte şi de alta a Cortinei de Fier, au dus la o nefericită confuzie. Nu pentru că ar fi deschis porţile politicii pentru cultură, căci asta nu s-a întîmplat niciodată de fapt, ci pentru că au deschis porţile culturii către politică. […]
Schimbarea mult aşteptată în politica noastră nu poate veni decît prin recunoaşterea statutului cultural al politicii.”
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază