Din istoria blogosferei evanghelice – 29 septembrie 2016

2008 – Alin Cristea: Colocviul Dumitru Cornilescu VII (1)

În prima zi a Colocviului Dumitru Cornilescu, ediţia a VII-a, Dr. Thomas Nettles a abordat subiectul identităţii baptiştilor privită din perspectiva mărturisirilor de credinţă.

Reputatul istoric american a prezentat patru aspecte ale identităţii baptiste:

1. Baptiştii sînt, în mod conştient, credincioşi mărturisitori (sau confesionali – confession în lb. engleză înseamnă mărturisire).

Este importantă mărturisirea, individuală, a crezului pentru definirea credinciosului baptist, mărturisirea publică (Romani 10:9) fiind necesară pentru primirea în cadrul comunităţii creştine. Aspectul comunitar al mărturisirii crezului creştine întăreşte caracterul confesional (în sensul de mărturisire) al identităţii baptiştilor.

2. Baptiştii sînt fideli credinţei creştine în teologia lor.

ÎNAINTE DE A TE NUMI BAPTIST TREBUIE SĂ FII MAI ÎNTÎI CREŞTIN.

Baptiştii au următoarele convingeri fundamentale, pe care le au şi celelalte denominaţiuni creştine:

– Dumnezeu se revelează pe Sine. Adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu nu se poate obţine prin mijloace empirice – Duhul care vine de la Dumnezeu ne ajută să cunoaştem lucrurile care vin de la Dumnezeu (1 Cor. 2:12)

– Învăţătura despre Hristos ca Dumnezeu şi om deopotrivă, într-o singură persoană (linia genealogică umană – Romani 9:5; prerogative divine: iertarea şi vindecarea slăbănogului – Marcu 2:1-12)

– Natura trinitariană a Dumnezeirii

3. Baptiştii sînt evanghelicicentraţi în jurul Evangheliei.

– Fundamentele baptiştilor sînt în Evanghelie, nu în sacramente.
– Susţin convertirea personală.
– Susţin justificarea prin credinţă.
– Afirmă necesitatea şi eficacitatea lucrării lui Hristos.
– Afirmă necesitatea şi eficacitatea lucrării Duhului Sfînt.

4. Baptiştii au o eclesiologie fundamentată teologic.

– Membralitatea e acordată persoanelor considerate a fi născute din nou.
– Botezul este administrat celor ce cred şi mărturisesc.
– Baptiştii susţin libertatea de conştiinţă.
– Principiul separării bisericii de stat e promovat cu consecvenţă.

2011 – David Pawson: Creștinismul pe înțelesul tuturor (9)

Creștinismul pe înțelesul tuturor – David Pawson, Societatea Biblică din România, Oradea, 2011, 170 p.

“Slujesc deja de mai bine de cincizeci de ani. În tot acest timp au avut loc foarte, foarte multe schimbări în viața Bisericii, majoritatea în bine. Însă cea mai importantă dintre toate, și cea care mă face mai optimist acum vizavi de viitor decât am fost vreodată de când slujesc, este faptul că Biserica a început să recunoască din nou că Dumnezeirea e compusă din trei Persoane, nu din două.

Știu că Biserica a susținut întotdeauna oficial că Dumnezeirea este formată din trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Însă în practică erau două. Duhul Sfânt a devenit “persoana lipsă” a Trinității. Credeam în existența Duhului Sfânt, nu în El. Acest lucru reieșea clar din vocabularul nostru, din închinarea și din rugăciunile noastre, din cântările și din predicile noastre. Ca mulți alți slujitori, îmi pregăteam o predică despre Duhul Sfânt pentru Rusalii, știind că nu va mai trebui să-mi pregătesc alta până anul următor de Rusalii. S-a spus că romano-catolicii cred în Tatăl, în Fiul și în Sfânta Fecioară, ia protestanții în Tatăl, Fiul și în Sfânta Biblie. Duhul Sfânt, ca Persoană vie, dinamică, nu avea un rol proeminent în viața niciuneia.

Acum însă lucrurile s-au schimbat. De fapt, situația s-a schimbat aproape total. Relația noastră cu Duhul Sfânt a devenit conștientă și nu inconștientă, directă și nu indirectă, dinamică și nu dogmatică, și mai degrabă o chestiune de intuiție decât de deducție. Se vorbește constant despre El, se face referire la El, și s-au scris o mulțime de cărți pe această temă.” (p. 117-118)

2011 – Sexualitatea și supremația lui Cristos (9)

Sexualitatea și supremația lui Cristos – Editori: John Piper, Justin Taylor, Editura Scriptum, Oradea, 2009, 320 p.

Justin Taylor: “Căsătoria avea o reputație teribilă pe vremea lui Luther, iar femeile erau privite ca un rău necesar. […] O parte din moștenirea lăsată de Luther este faptul că el a reintrodus dragostea ca element esențial al căsniciei. El nu a fost primul care a făcut acest lucru și cu siguranță existau deja în acea vreme cupluri căsătorite care se iubeau mult. Însă Luther a fost un susținător de frunte al dragostei conjugale și al promovării acesteia drept normă pentru intrarea în căsnicie și prosperarea în ea.

O parte importantă a acestei învățături a fost distincția dintre pofta inițială și dragostea statornică.” (p. 279-280)

2013 – Marius Corduneanu: Macronarațiuni postmoderne (Facilitatea necesară a isteriei)

„Într-o lume tot mai înghesuită de orgolii și individualisme facile, isteria face parte din arsenalul cu care se clamează identități clonate și vise induse. Vocea unui individ poate fi profetică, dar vocea mulțimii este isterie multiplicată în numele profeției.”

2014 – Alin Cristea: Anul confesional 2013 (2): Silvia Tărniceriu – Măsura, Cărarea, Destinul

„Despărțirea lumii evanghelice de Silvia Tărniceriu – „nu ne dă lucruri ticluite de o minte iscusită, ci ne redă anumite experiențe trăite” (Petru Popovici) – a fost încă un moment, important, care a readus în atenția publică pe Dumnezeul care ne cunoaște Măsura, Cărarea, Destinul.”

2015 – Alin Cristea: Dicţionar biblic, teologic şi cultural (5)

Aggiornamento – Cuvînt italian care înseamnă adaptare. Sub acest nume este desemnată restructurarea instituțiilor catolice întreprinsă de Papa Ion al XXIII-lea. Conciliul al 2-lea de la Vatican (1962-1965) a marcat angajamentul catolicismului cu lumea modernă într-un dialog pozitiv. În urma hotărîrilor conciliului, care nu a pronunțat dogme, ritul latin a fost înlocuit de cel în limba națională.

Alegorie – Procedeu stilistic care constă în exprimarea unor idei abstracte prin imagini plastice. Cunoaşterea contextului cultural în care a fost scris textul este indispensabilă pentru interpretarea corectă a alegoriei. În literatura universală, celebre alegorii se datorează lui Dante (Divina comedie), Rabelais (Gargantua și Pantagruel), Jonathan Swift (Călătoriile lui Gulliver). De asemenea, Călătoria pelerinului, de John Bunyan, este o alegorie clasică tradusă în peste 120 de limbi. În hermeneutica biblică, metoda alegorică de interpretare consideră că relatărilor biblice ar trebui să li se găsească înțelesul spiritual la care face trimitere sensul literal. Tradiţia exegezei biblice de tip alegoric s-a dezvoltat în special în cadrul Şcolii catehetice din Alexandria. Ea s-a răspândit însă şi a fost folosită în întregul Răsărit creştin.

Aleluia – Expresie des întîlnită în Psalmi, care însemană „Lăudați pe Domnul”. În Biserica Ortodoxă, cântec intonat în timpul Sfintei Liturghii, înainte de citirea Evangheliei. Fragmentul „Aleluia” din oratoriul Mesia de Handel (1742) este cîntat adesea ca piesă separată și este una dintre cele mai cunoscute lucrări muzicale din istoria omenirii.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s