„Daniel Barbu nu a ajuns peste noapte la ideea că domnia sa este un neînfricat luptător de guerrilla care se confruntă zilnic cu obuzele şi minele antipersonal ale Dictaturii şi ale procurorilor. Nu: la mijloc e un mai lung proces de spălare voluntară pe creier, care a intrat acum în faza grotescului. […]
Metafora domnului Barbu a ajuns atât de departe – maladiv de departe – pe cât îi cer nevoile penale ale şefului său. Pe cale de consecinţă, precum eroul din „A beautiful mind”, senatorul Barbu a devenit un jucător global.
Iubirea e un lung proces de autosugestie, scrie Camil Petrescu. Sacrificiul zilnic al eroului Daniel Barbu în bătălia afgană cu Dictatura e alt proces lung de autosugestie, din care până acum nimeni nu a avut interes să-l trezează.”
