2012 – Eugen Matei: Rolul mărturisirilor de credință la baptiști
„Dintotdeauna baptiștii au manifestat o ambivalență față de mărturisiri de credință, uneori distingându-le de crezuri, care au fost folosite în istorie de bisericile unite cu statul ca instrumente coercitive asupra conștiinței supușilor. Astfel, din sec. xvii, în Anglia, când și-au început existența, baptiștii au scris mărturisiri de credință pentru a se diferenția de menoniți și de ceilalți puritani separatiști. De asemenea au scris și catehisme pentru instruirea convertiților. În mărturisiri, uneori chiar au inclus crezuri istorice (Niceea-Calcedon, Apostolic, Atanasian), cum a procedat și Ioan Socaciu cu Catechismul Apostolic din 1918, în care a inclus crezul ortodox / Niceea-Calcedon, căruia i-a modificat articolul despre biserică după principii baptiste. De cele mai multe ori, însă, mottoul baptiștilor a fost „crezul nostru este Scriptura”.”
2015 – Joseph Castleberry: Visul inimii tale (3)
“Când conștientizăm că punctele noastre tari ne vin de la alții nu ne rămâne decât să avem o atitudine corectă, de umilință. Ajungem la concluzia că nimeni nu deține toate meritele pentru abilitățile sale. Datorăm atât de mult fondului genetic și mediului oferit de părinții noștri. Suntem datori în mare măsură și prietenilor, asociaților, învățătorilor și celorlalte persoane care ne influențează. Toate realizările noastre personale sunt în mare măsură realizări sociale.
Când înțelegem că Dumnezeu este sursa finală a tăriei noastre atunci înțelegem și cât de multe îi datorăm lui Dumnezeu. Doar El știe cum ar trebui să funcționeze combinația noastră de abilități pentru a împlini adevăratul scop pe care îl avem în viață. Doar atribuind lui Dumnezeu meritele pentru punctele noastre tari și pentru realizările noastre, vom putea păstra izvoarele tăriei noastre curate de aroganță și mândrie. Acest lucru va garanta o curgere continuă de putere și ne va ajuta să înaintăm spre împlinirea visurilor noastre.” (p. 23-24)
RoEvanghelica 