Din istoria blogosferei evanghelice – 19 septembrie 2016

2008 – Dănuț Mănăstireanu: Evanghelicii si catolicii impreuna

În anul 1994, la iniţiativa unui cunoscut lider evanghelic, Charles Colson, fondator al Prison Fellowship, şi a preotului catolic Richard John Neuhaus, un fost evanghelic covertit la catolicism şi editor al cunoscutei reviste First Things, a fost lansată o iniţiativă numită generic Evanghelicii şi Catolicii Împreună – ECI (Evangelicals and Catholics Together – ECT). Este vorba nu de un dialog ecumenic oficial între liderii unor confesiuni, ci un veritabil dialog teologic, menit să clarifice apropierile şi diferenţele reale dintre teologiile celor două tradiţii.

2010 – Alin Cristea: Simpatie pentru victime

„Sînt rușinat de comoditatea și superficialitatea spirituală a bisericilor evanghelice din România, preocupate mai degrabă să-și pună termopane și monitoare și consumînd mari energii umane și materiale pentru programele de duminică și tot felul de conferințe, tabere și festivaluri, decît să afle adevărul incomod despre istoria proprie, despre starea imorală a României contemporane și să dezvolte, cu darurile spirituale pe care Dumnezeu le-a făcut cadou, acel flux normal de prietenie și solidaritate către frații de credință dar și către semenii lor, care au și ei nevoie de sare și lumină.”

2012 – Marius Silveșan: Apariții editoriale (4) – Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990)

Istoricul Bogdan Emanuel Răduț a publicat o nouă carte despre cultele neoprotestante în spațiul românesc. După o primă carte intitulată Statul și Biserica în România comunistă. Între demnitate și compromis, carte care abordează în linii mari câteva din aspectele istoriei ecleziastice în perioada guvernării lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, autorul realizează în cadrul celei mai noi apariții editoriale, o privire retrospectivă a unei perioade zbuciumate și complexe din istoria evanghelicilor români; cea cuprinsă între anii 1965-1989. În ceea ce privește termenul de culte neoprotestante din titlu, cred că Emanuel Răduț l-a ales/acceptat tocmai pentru că este intrat în limbajul curent al românilor deși din punct de vedere religios el nu este chiar corect pentru a încadra toate cele patru denominațiuni „neoprotestante” din care autorul se referă la creștini după Evanghelie, baptiști și penticostali.

2014 – Dionis Bodiu: Pe linia orizontului, fără plasă de siguranţă (1)

„Evanghelia nu ni se cuvine, cum poate că nu ni se cuvine nici soarele care răsare cu conştiinciozitate ȋn fiecare dimineaţă peste vieţile noastre.”

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s