Dilema veche – A cerceta celelalte religii în dimensiunea lor internă, vectorială, e benefic pentru înţelegerea propriei tradiţii

„Spiritual vorbind, ceea ce secolul XX ne-a transmis ca atitudine faţă de diversitatea religioasă nu s-a perimat. De la René Guénon la Hein­rich Zimmer, Henry Corbin şi tot cercul Eranos, la Simone Weil, la membrii grupului de la Antim, pentru a i numi doar pe cîţiva, s-a nutrit convingerea că a cerceta celelalte religii în dimensiunea lor internă, vectorială, e benefic pentru înţelegerea propriei tradiţii. S-a adus dovada, nutrită de studiu, că a întîlni universalul divin în alte forme decît cea proprie ne ajută să sesizăm mai fin chipul pe care Universalul îl are în propriul spaţiu. În fond, de vreme ce Dumnezeu îţi adresează – pe direcţia religiei tale – chemarea spre transcendenţa Lui, eşti în­tr un fel îndemnat să recunoşti această transcendenţă şi sub alte chipuri, pe care El însuşi şi le dă. Eşti îndemnat să iei act de nemărginirea Lui semnificată de diversitatea religioasă. Conştiinţa dăruirii Lui, care nu acceptă limite mundane, te poate face, de altfel, mai sensibil la scandalul pe care – în orice religie – îl reprezintă fundamentalismul agresiv, închiderea lui Dumnezeu într-o ideologie şi, mai grav, contrafacerea religiei ajunsă pretext pentru crimă.”

http://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/convertirea-la-propria-religie

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s