Din istoria blogosferei evanghelice – 4 septembrie 2016

2008 – A.Dama: (pier)res

dacă voi veţi tăcea, pietrele vor striga

am tăcut

şi-au vorbit pietrele
piatra de căpătâi
la capătul unui vis
cu scara cerului
piatra de încercare
la capătul unui balans
pe muchia lui a fi

şi la urmă au strigat

piatra de moară şi cea funerară
borna din drum şi grindina
piatra din capul unghiului
şi piatra-iadului
într-un marş contradictoriu
un du-te-vino
aproape milităresc –

ca de la inimă la suflet”

2010 – Vasilică Croitor: Răscumpărarea memoriei (4)

Răscumpărarea memoriei. Cultul penticostal în perioada comunistă – Vasilică Croitor, Succeed Publishing, Medgidia, 2010, 437 p.

“După douăzeci de ani de libertate, țara care i-a dat lumii pe Richard și Sabina Wurmbrand încă nu și-a pus problema susținerii martirilor din țările comuniste sau musulmane, în genul activității derulate de Vocea Martirilor. Nu există în interiorul cultelor evanghelice niciun interes de a-i ajuta material pe eroii care au fost întemnițați pentru credință în România! Biserica din România pur și simplu nu există pe harta națiunilor care astăzi oferă ajutor creștinilor persecutați din China, Coreea de Nord, Vietnam, Cuba, Laos, ca să nu mai vorbim de țările islamice. În țara în care comunismul a îmbrăcat formele cele mai aberante în lupta împotriva Bisericii, rareori se întâmplă ca predicile să fie ilustrate cu mărturii ale eroilor credinței. ‘A ne feri să rostim un cuvânt în apărarea celor oprimați este tot atât de rău ca și o crimă’, spune fostul ambasador al SUA, Funderburk, citându-l pe Alexandr Herzen. Teologia suferinței și a martirajului nu face parte din preocupările credincioșilor români, care nu au păstrat aducerea aminte a eroilor lor. Acest fapt nu poate fi pus doar pe seama întâmplării, ci este consecința directă a fricii față de trecutul neasumat.” (p. 376-377)

2012 – Alin Cristea – Dicționar evanghelic de teologie: Postmodernism

„Articolul despre postmodernism are alocate mai bine de 5 pagini (10 coloane), fiind semnat de Bruce Ellis Benson, unul dintre cei 200 de autori.

Este o lectură dificilă, atît ca lungime, cît și ca și concepție eseistică. Mai exact, studenții de la filosofie ar putea găsi articolul interesant din perspectivă filosofică, însă un astfel de articol, într-un dicționar amplu precum DET, nu oferă suficiente elemente de Introducere în postmodernism, din articol lipsind nume consacrate în studiile postmodernismului, precum Jean Baudrillard, Jurgen Habermas, Gianni Vattimo, Paul Ricouer, Zygmunt Bauman sau în studiul teologiei secolului XX, precum Jurgen Moltmann, Rudolf Bultmann, Stanley Hauerwas.”

2014 – Teofil Stanciu: Butoiul cu fericiri

„Există fericire în creștinism? Eu aș răspunde astfel: există fericire în afara creștinismului? Dacă da, și omul asta caută, atunci ce nevoie mai are de creștinism? La ce-i mai trebuie credința în Dumnezeu?

Și totuși… cred că există fericire și în creștinism. Dar, cum am încercat să argumentez, e un corelativ. Iar pentru a ajunge la vreun soi de fericire, s-ar putea ca multe dintre condițiile inițiale să se schimbe fundamental. Alegerea mi se pare simplă și extrem de complicată totodată: dacă se urmărește în primul rând fericirea, atunci trebuie schimbat Dumnezeu ca să se potrivească cerințelor. Dacă nu, atunci cel mai probabil fericirea nu are cum să fie un scop în sine, iar condițiile ei de realizare (atunci când survine) să nu fie cele ce presupun afirmarea de sine.”

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s