Din istoria blogosferei evanghelice – 31 august

2008 – Alin Cristea: Turul blogurilor (iulie 2008)

„Fără îndoială, anul 2008 este un an cel puţin interesant, dacă nu chiar de referinţă, pentru evanghelicii din România. Evenimente majore precum Festivalul Speranţei, vizitele la Bucureşti ale lui Josh McDowell şi Andrew Palau au constituit provocări pentru evanghelicii din ţara noastră de a depunde eforturi de colaborare pentru organizarea unor astfel de evenimente. Dar astfel de evenimente au constituit, de asemenea, pretexte pentru polemici pe bloguri, nu însă şi oportunităţi care să fi generat, aşa cum e de aşteptat, dezbateri autentice şi benefice. […]

Decesul pastorului Liviu Olah a coincis cu lansarea Festivalului Speranţei. Unii şi-au adus aminte de prezicerea lui Liviu Olah, de pe vremea comuniştilor, că Evanghelia va fi vestită în România pe stadioane.

Dar, mult mai important pentru tonusul psihologic al baptiştilor români din anul 2008, dispariţia lui Liviu Olah a dus la apariţia unui benefic şi recuperator exerciţiu anamnetic. Din păcate, la fel cum o dată cu Festivalul Speranţei a trebuit să admitem că nu există mărturii scrise despre evenimente similare din anii ’90, tot la fel am fost nevoiţi să recunoaştem că sînt puţine evidenţe scrise despre persoana şi activitatea lui Liviu Olah, “pastor baptist care a jucat un rol unic în trezirea evanghelică din România în anii 70” (Dănuţ Mănăstireanu).”

2008 – Dănuț Mănăstireanu: Baptiștii ruși au rămas tot sovietici – 3

2015 – Teofil Stanciu: Islamizarea lui Dumnezeu

„Nu pot să nu îmi amintesc că, în vremuri tulburi, creștinii au avut un Richard Wurmbrand, un Ferenc Visky, un Iustin Martirul, un Origen (care-i însoțea public și îi îmbărbăta pe martiri), un Francisc din Assisi (care a mers să-l convertească pe sultan), un Antonie cel Mare (care a părăsit pustia ca să fie martirizat, dar nu i s-a acordat onoarea), un Dietrich Bonhoeffer sau Maximilian Kolbe (care s-au opus terorii lui Hitler).

Iar acum se aud mai cu seamă văicăreli, lamentații, avertismente catastrofice, conspiratite, scenarii apocaliptice, generalizări diabolizante etc. etc. etc. Nici considerentele pragmatice, nici viețile unor ființe vii, nici măcar viețile unor copii – deocamdată imposibil de învinovățit – sau ale unor frați întru credință (fiindcă vin și creștini din acele părți ale lumii) nu reușesc să capete pondere mai mare decât faptul că viitorul nostru luminos se întunecă ipotetic sub vălul islamului.

Tare îmi seamănă această tânguire cu atitudinea evreilor din vremea lui Isus care se simțeau importanți pentru că se considerau fiii lui Avraam, iar replica inconfortabilă a fost că Dumnezeu îi poate face din pietre pe fiii patriarhului… De ce ar fi europenii creștini de azi mai indispensabili?”

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s