Replică lui Cristian Ionescu (06.08.2016)

În postarea sa intitulată „Condițiile și pașii implicării într-un caz gen Bodnariu (1)”, din 5 august 2016, pastorul Cristian Ionescu îşi exhibă din nou apetitul pentru cuvinte, în detrimentul… IDEILOR.

Limbajul de lemn pe care îl foloseşte e însoţit de o aroganţă evidentă (Dumnezeu este, la penticostali, OBIECTUL adulației lor, nu SUBIECTUL la care se relaționează. Din această pricină, și relaționarea față de oameni este în același registru obiectual, nu personalist.) – „Unde lucrează Domnul, puținul nostru este suficient!”

Oricine îndrăznește să-și folosească mintea se întreabă, nu-i așa?, dacă ce s-a făcut în cazul Bodnariu a fost… puțin?

Petru Lascău își umfla pieptul, într-un scurt interviu, că numai ei (penticostalii?) reușesc așa ceva (în lumea asta, parcă)…

Deși discursul lui Cristian Ionescu, care suferă de mai multe hibe, ar trebui puricat, mă opresc acum doar la următoarea chestiune:

„Dar, credibilitatea nu o poți pretinde, trebuie deja să o ai! Fără nici o insinuare de mândrie sau pretenția de a fi cineva, pentru că aici nu este vorba de un singur centru de greutate, oamenii se vor alinia în spatele unor glasuri cunoscute și a liderilor locali!”

Cristian Ionescu face o confuzie, larg răspîndită la pocăiți, între notorietate și credibilitate.

Faptul că pastorul din Chicago e cunoscut în anumite medii (penticostale) nu înseamnă nici măcar că are credibilitate în aceste medii.

Vladimir Pustan a avut parte și are parte de notorietate. Mai are însă parte de credibilitate?

Amplific puțin chestiunea: cum am menționat cu alte ocazii, există distincția între autoritate și legitimitate.

Actualmente, președintele Turciei are autoritate. Dar mai are legitimitate?

Sau: Există autoritate formală și există autoritate informală.

Secolul XX e privit ca fiind rezultatul IDEILOR a trei oameni: Nietzche, Marx, Freud.

Nici unul nu a fost președinte sau pastor!…

Maria Tereza e un exemplu de notorietate însoțită de legitimitate, de credibilitate.

Nu e de mirare că aeroportul internațional din Tirana poartă numele ei.

Cristian Ionescu și-a sporit notorietatea o dată cu intervențiile (spurcate) la adresa Conferinței Peniel de la Oradea din 2011 și la adresa lui Miroslav Volf (și Corneliu Constantineanu) din 2014, pe un subiect pe care nu îl stăpînește.

La acestea se adaugă numeroasele gafe publice pe Internet ale lui Cristian Ionescu, care m-au făcut să-l declar, în mai multe rînduri, un impostor intelectual. Au fost și alții care și-au exprimat public dezgustul pentru stilul ionescian.

Creșterea notorității lui Cristian Ionescu a coincis cu scăderea credibilității sale.

Am menționat cîndva că nu îi contest rolul de șef al operațiunilor în cazul Bodnariu. Dar acest rol are de a face cu circumstanțe concrete legate de familia lărgită Bodnariu.

Nu cunoaștem date despre implicarea lui Cristian Ionescu în alte cazuri asemănătoare.

Deocamdată, nu putem concluziona decît că penticostalii s-au mobilizat DOAR pentru o singură familie.

Cristian Ionescu cam bate cîmpii.

Faptul că a fost în focul evenimentelor legate de cazul Bodnariu îi conferă o poziție publică, dar nu neapărat credibilitate la orice nivel.

IDEI, Ionescule, nu palavre!

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s