Lucian Bălănescu: „Au fost multe reacţii, pe wall şi privat, cu privire la modul în care am reacţionat la un articol despre cum ar trebui sa se îmbrace „surorile”. A deranjat mai ales cuvântul primitivism.
Articolul are un ton exclusivist, profetic, autoritar, decisiv. Apelul la decenţă este normal şi cred că putem dezbate cum se prezintă decenţa în diferite culturi sau tradiţii. Am folosit termenul primitivism cu privire la reîncălzirea unei ciorbe ce credeam că e de mult rece: cum trebuie să ne îmbrăcăm în Biseică in asa fel incat să fim plăcuţi Domnului. Cred că o temă mai potrivită ar fi: „cum putem creşte bărbaţi maturi, cu autocontrol, care sunt gata să stea pentru adevăr şi care, mai ales, sunt responsabili. Astfel de bărbaţi nu cred că roşesc la vederea unui buzunărel ieşit obraznic dintr-un pantalonaş.”
E vorba de articolul Soră, iertată să fiu, dar NU ai voie să te îmbraci cum vrei!
Pe contul lui Lucian Bălănescu am avut schimb de replici cu Corneliu Simuţ şi cu Alexandra Giula.
1
Corneliu Simuţ: Cine vrea vede și prin haine, așa că-ți dau dreptate. Cel de pe urmă – pe listă – aspect al roadei Duhului este autocontrolul, așa că cine are pe Duhul Sfânt va avea și roada Duhului, inclusiv autocontrolul pe care se va strădui să-l pună în practică ori de câte ori e musai. Nu văd rostul discuțiilor și certurilor referitoare la maniera în care se îmbracă unii sau alții; ești credincios? Păi, atunci fă bine și (auto)controlează-te.
Alin Cristea: Apelul la virtutea individuala nu este decit un reductionism (caracteristic bisericilor de tipul Emanuel Oradea), cel putin din doua motive: 1). Crestinul nu este chemat doar la sfintire individuala, ci si la comuniune. Asadar, formula lui Corneliu Simut ar trebui sa fie: esti biserica crestina, atunci fa bine si (auto)controleaza-te! 2). Exista diverse niveluri de crestere spirituala si, deci, de virtute crestina. Sa nu cerem tuturor, indivizi numarabili, in acelasi fel, ci celui care i s-a dat mult i se cere mult. Dar si la acest nivel, sau mai ales la acest nivel, Cel rau racneste ca un leu. Avem atitea exemple…
Corneliu Simuţ: De acord cu feluritele niveluri de creștere spirituală însă roada Duhului e una și nimeni nu poate fi creștin fără Duhul. Așa că cine are Duhul e creștin și are roada Duhului, inclusiv autocontrolul, cel puțin la nivelul cel mai de jos al creșterii duhovnicești (adică văd o doamnă/domn bine, nu mă holbez la persoana respectivă și nici nu mă exasperez că nu s-a îmbrăcat cum vreau eu) – cam în direcția asta mă duce pe mine mintea.
Alin Cristea: Este o iluzie sa credem ca vreun om, fie el crestin de cea mai inalta clasa, poseda autocontrolul. La ce mai are nevoie de biserica, Comunitatea Duhului, atunci? Biblia nu e un manual de antrenament spiritual individual, ci o carte tehnica de functionare a organismului eclesial.
Alin Cristea: Din nou, Corneliu, esti pe palierul individualist. Desi abordezi problema din punct de vedere spiritual (cel putin termenii sint din domeniul spiritual), te opresti la pragul performantei individuale.
Alin Cristea; Natura pacatului are de a face cu mine, apoi cu ce vad. Sint pacatos de unul singur. Si pentru ca sint fragil din punct de vedere spiritual, viata cotidiana e un risc pentru mine. Dar e un risc si pentru… biserica!
Corneliu Simuţ: Așa cum pricep eu lucrurile, definiția creștinului include obligatoriu apartenența la comunitate. Responsabilitatea personală însă trebuie să se manifeste individual chiar dacă aparțin comunității credinței.
Alin Cristea: Dupa cum spui, Corneliu, David n-a avut autocontrol cind s-a holbat la Batseba. Daca s-a holbat, inseamna ca nu avea roada Duhului? (Nu fusese dat in Vechiul Testament?) Responsabilitatea e doar a lui David? are Batseba vreo vina?
Alin Cristea: Cind divorteaza doi crestini (a se citi: membri intr-o biserica locala), responsabilitatea e doar individuala? Sau si biserica locala are vreo responsabilitate?
Alin Cristea: Cind un membru al bisericii locale miroase a bautura, la Cina Domnului, este doar resposabilitatea lui individuala? Sau e si responsabilitatea celui care serveste si simte mirosul?
Corneliu Simuţ: David nu era tocmai creștin…
Corneliu Simuţ: În cazul divorțului: după părerea mea, responsabilitatea e în primul rând individuală și apoi comunitară. Cei doi nu trăiesc permanent, zi și noapte, în mijlocul celorlalți creștini – e o chestiune ce ține de realitatea fizică; ubicuitatea nu e o trăsătură a creștinului.
Corneliu Simuţ: Dacă Icsulescu miroase a băutură, ei bine, mă gândesc că a băut că așa a vrut, nu că l-a obligat careva. Dacă ceilalți din biserică știau că individul trage la măsea și n-au făcut nimic, atunci sunt și ei vinovați. Nu cred însă în culpabilizarea comunității – nu s-a predicat suficient de mult și de bine împotriva consumului de alcool etc – de dragul lui cutare sau cutare. În ultimă instanță, indiferent cât de prost se comportă o comunitate bisericească, răspunderea e individuală iar judecata (de către Cristos) e la fel.
Alin Cristea: Eu nu am ridicat problema daca David era crestin…
Alin Cristea: Asta e o mare problema, ca nu crezi in culpabilitatea comunitatii, care e prezentata ca un ORGANISM. Ce, e degetul vinovat, sau ochiul? Nu e ceva legat de functionalitatea ORGANISMULUI?
Corneliu Simuţ: Prezentarea bisericii ca trup/organism e totuși o figură de stil, o metaforă, iar vizavi de reprezentarea realității orice artificiu stilistic are limitele lui. Dar nu-i musai să am dreptate că doar nu vorbesc ex cathedra…
Virgil Croitor: Cred ca nu putem trata aceasta tema in termenii ori, ori. Una nu o exclude pe cealalta. Autocontrolul trebuie sa se manifeste la ambele sexe, cred ca trebuie sa avem un anume codex de imbracaminte in public, atat barbatii cat si femeile.
Corneliu Simuţ: Codul în privința îmbrăcăminții este decența, iar decența este o chestiune ce nu poate fi legiferată. În clipa în care începem să discutăm concret despre maniera în care bărbații și femeile trebuie să se îmbrace ajungem să ideologizăm o chestiune despre care nu cred că ar trebui să vorbim dincolo de textele prezentate în Scripturi. Eu am trăit suficient de mult în perioada în care s-a încercat legiferarea purtării hainelor și inevitabil s-a ajuns la excese de tot felul. Apărea lumea mai decent pe stradă? Da. Era bine? Nu, deoarece cei mai mulți se îmbrăcau decent pentru că era musai, nu neaparat din convingere. Iar ce nu vine din convingere sau încredințare nu cred că-i cazul să spun ce este… Dacă cineva îl iubește cu adevărat pe Domnul Isus se va îmbrăca decent, iar dacă tot betem apa-n piuă cu lungimea fustelor, adâncimea decolteului, hainele mulate și alte cele nu facem decât să strigăm în pustiu. Eu prefer să-l predic pe Cristos iar omul se va îmbrăca decent; dacă însă îl bat la cap cu îmbrăcămintea, singur nu va ajunge să-l iubească pe Domnul doar pentru că se îmbracă după (niște) canoane. Părerea mea, evident.
Virgil Croitor: Problema e ca fiecare avem definitia noastra pentru decent… Iar daca incercam sa gasim o definitie comuna, riscam sa devenim legalisti. Si uite asa ne putem invarti in cerc la nesfarsit…
Corneliu Simuţ: Nimic nu-i perfect pe lumea asta…
Alin Cristea: Obisnuiesc sa dau exemplul cu David si Natan, concluzia fiind legata nu de David, ci de Natan – avem prea putini Natani.
Alin Crisea: De obicei chestiunea decentei in imbracaminte nu se refera la barbati, ci la femei. Chestiunea nu e doar una individualista, cea a autocontrolului, ci e mult mai complexa, intrucit Dumnezeu a hotarit sa existe forme sociale si de control in care traieste un umanoida sau o umanoida. Persoana feminina este fiica cuiva, sotia cuiva, mama cuiva, profesoara unora, dirijoare de cor, membra intr-un grup de studiu, parte a unei comunitati crestine. Nu autocontrolul este conceptul biblic de functionare al organismului eclesial, ci RELATIONAREA. Disciplina de tip relational, a organismului, are in vedere recuperarea, cu totul altceva decit urmareste autocontrolul. In cazul individualist, se poate mentiona, da, roada Duhului. Dar in cazul comunitar, e vorba de PUTEREA Duhului – nici o institutie din lumea asta nu poate recupera precum poate biserica.
Corneliu Simuţ: Alin, ești optimist!
Alin Cristea: Corneliu, nu am nici o alta varianta. (In paranteza, mai degraba eu ar trebui sa spun ca esti cam optimist, din moment ce o tot dai cu autocontrolul.)
2
Marian Zaharia: Probabil ca intentia a fost una buna. As pune rezultatul pe seama imaturitatii, a lipsei intelegerii unei realitati incontestabile: ceea ce esti este mai important decat ceea ce faci. Iar din lupta cu fusta si cu tocul nu vei castiga pe nimeni… Mai rar se va regasi vulgarul la un crestin autentic, nascut din nou (cel putin vulgarul intentionat). Decat sa ii infieram pe ceilalti pentru modul in care se imbraca… mai bine ii incurajam sa vina la Hristos si le oferim un exemplu personal – daca se poate si lipsit de penibil, adaptat anului in care traim. Pentru ca extrema aceea radicala, ce duce cu gandul la fanatism (stiti imaginea, nu insist) mi se pare la fel de periculoasa pentru ceilalti. Si parca imi este mai usor sa iert acest penibil primitiv si grobian cand imi amintesc cum sunau pocniturile mele de bici, in urma cu 18-20 de ani. Mult mai penibil si mai primitiv… 🙂
Alexandra Giula: Mike, cred ca esti de acord cu mine ca (cel putin in ce priveste generatia care vine dupa noi), interzicerea unor comportamente si gardul vopsit nu mai „tin”.
Singurul mijloc atestat, ba chiar BIBLIC – ca tot le place talibanilor crestini ideea de orice e BIBLIC (inclusiv porcul la tava) – e ucenicizarea intru Hristos.
Si ucenicizarea nu o poti face poruncind, haituind si umilind. O poti face doar asemenea lui Hristos: primind omul in casa, la masa si in sufletul tau.
Dar e mai simplu sa tragi o predica cu perdaf, si sa copiezi un articol (tu ca pastor, ce RUSINE!!, de la o fetitza care abia acum invata ce e aia casatorie). Pam-pam.
Marian Zaharia: Asta ziceam și eu. Dar tu ai darul să fii mai clară în exprimare.
Alexandra Giula: Thanks bro. Subiectul ma munceste de niste ani. Sunt biserici unde nu mai calc pentru ca am inima grea din cauza lucrurilor care se impun acolo. 😦
Marian Zaharia. Iar eu mă refeream, clar, la fată. Pastorul… no comment.
Alin Cristea: Alexandra, modul in care functioneaza comunitatile crestine, dar nu numai, depaseste in complexitate, de 1.000 de ori, discutiile voastre… primitive. 🙂
Alin Cristea: Lucian, esti sigur ca articolul este despre cum sa se imbrace surorile?
Alin Cristea: Eduard Teodorescu il considera „articol echilibrat, decent, crestin”. Si eu il stiam pe Eduard Teodorescu a fi un crestin echilibrat, decent.
Alin Cristea: Asadar, pe cine sa iau in seama, pe Lucian Balanescu (si Alexandra Giula) sau pe Eduard Teodorescu?
Alexandra Giula: Alin, ia si tu in considerare propriile tale opinii.
In propriile mele limitari si primitivisme nu pot sa nu ma gandesc ca a impune cu forta o conduita nu va avea rezultate bune pe termen lung.
Si ca educatia si maturizarea se fac prin ucenicizare si crestere impreuna, nu prin genul asta de atitudine.
Dar esti liber sa incerci si metoda din articol, desi ea e incercata de multi-multi ani in anumite biserici si rezultatele pot fi observate acolo.
Alin Cristea: Nu vad de ce m-ar interesa opiniile cuiva, inclusiv ale mele. Faptul ca sint prezent pe Facebook nu inseamna ca sint interesat de opiniile cuiva, atunci cind e vorba de viata si moarte. Replica ta este cu totul inutila si nu iti face cinste. Eu nu mi-am exprimat vreo opinie in legatura cu articolul. Pe care nici nu l-am citit inca in intregime. Sint mult mai interesat de comentariile de acolo. Dar si de aici. 🙂 Stiu cit de dezorientati sinteti… 🙂
Alin Cristea: Am dat Like la articol (sint destul de zgircit cu Like-urile) si am dat Reblog pentru blogul meu RoEvanghelica. Inca nu am terminat de citit articolul.
Alin Cristea: Lucian, Alexandra, credeati ca discutia este intre voi si articolul respectiv? Uite, acum este intre voi si Alin Cristea. Sa va vad. Alexandra a facut deja o greseala.
Alin Cristea: Cum? Gata? Mi-am adjudecat victoria prin KO?
Alin Cristea: Sau urmeaza ceva de genul luptei de gherila? Anul viitor, pe vremea asta, o sa ma loviti in vreun tufis?
Alexandra Giula: Alin, imi pare rau, cred ca nu m-am exprimat bine. Hai sa incerc inca o data:
Eu nu cred ca este util pentru sufletul si cresterea intru Hristos a cuiva sa ii fie impuse un set de reguli de vestimentatie si conduita. Duce la legalism, si pe termen lung consider ca regulile de genul asta nu produc o crestere spirituala.
Consider ca modelul dat de Isus este cel de interactiune apropiata, invatare continua, dezbatere si exemplu personal de la mentor la ucenic. Acesta are si rata de succes mai buna, si poate produce – in dragoste crestina – oameni care sa se apropie de Hristos si care sa creasca si pe interior. Asta produce in mod automat si modele comportamentate sanatoase si decenta in biserica, si relatii sanatoase.
Astea sunt parerile si opiniile mele despre viata, si ele isi au izvorul in ce am citit in Biblie, in ce am auzit la Biserica si in ce am inteles eu de la Dumnezeu. Daca gresesc, Domnul sa ma invete mai bine.
Cat despre ce imi face sau nu cinste, sper ca in 10 ani sa fiu mai inteleapta si sa pot sa invat (inclusiv de la tine), ce si cum se spune in spatiul public.
Nu ai castigat prin KO decat daca iti face placere sa spui asta. 🙂
Alin Cristea: 1) In primul rind, ar trebui sa identificam subiectul discutiei. Nu sint deloc convins ca subiectul discutiei este despre (un set de reguli de) vestimentatie si conduita. Poate mai mult despre conduita decit despre vestimentatie.
2). In al doilea rind, ti-ai exprimat doar o opinie, nu si o convingere, despre eficienta regulilor. Nu putem sa purtam o discutie publica doar pe baza opiniilor. Putem observa insa ca in orice societate exista reguli. Ca aceastea sint mai mult sau mai putin eficiente.
3). Vechiul Testament si Noul Testament sint pline de reguli. Si totusi oamenii au gresit si au tot gresit. Cum ar fi societatea, dar mai ales biserica, daca nu ar exista reguli?
4). Opiniile tale inca nu au reflectat invatatura Bibliei.
Alin Cristea: Punctul meu de atac a fost clar: pe cine sa iau in seama, pe Lucian Balanescu (si Alexandra Giula) sau pe Eduard Teodorescu?
Alin Cristea: Nu sint convins ca „Articolul are un ton exclusivist, profetic, autoritar, decisiv.” Dar mi se pare ca lui Lucian Balanescu i se pare asa… 🙂
Alexandra Giula: 1. Eu nu consider ca subiectul discutiei este nici vestimentatia nici conduita. Ci caracterul crestin, apropierea si cunoasterea lui Dumnezeu. Care influenteaza conduita.
De aceea mi se pare o ratare sa te concentrezi pe haine.
2. Eu nu prea exprim opinii fara sa fie si convingeri. Nici cazul de fata nu e o exceptie. Faptul ca modulez tonalitatea si nu incerc sa pretind ca doar eu detin adevarul nu invalideaza ce am spus nici aici, nici in alte comentarii pe marginea acestui articol.
3. Dpdv al contractului social da, ar fi haos. Dar eu stiu ca exista o singura porunca mai presus de toate. Daca aceea ar fi respectata (si cu partea 1 si cu a doua), nu ar mai fi nevoie de altele. Sau ne contrazicem aici?
4. Habar nu am ce vrei sa spui cu pt. 4. Pare in plus.
Punctul tau de atac e nul, din moment ce nu se stabilise nici macar subiectul discutiei.
Alin Cristea: Sa incepem cu punctul 3. Abia astept sa ma dezlantui impotriva cuiva care sustine ca exista o singura porunca mai presus de toate. 🙂
Alexandra Giula: Marcu 12
Cea mai mare poruncă
28 Unul* din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”
29 Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă*, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn’
30 şi ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’. Iată porunca dintâi.
31 Iar a doua este următoarea: ‘Să* iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
Alin Cristea: Aoleu, Alexandra, ce faci? Pornesti deja cu texte? Cu Alin Cristea? In spatiul public? Ce faci, tai dintr-un condei toata Biblia? Ca, cica, ai gasit SINGURA porunca? Pai vezi de ce ai nevoie de biserica, asa imperfecta cum e ea? Ca sa iti interpreteze astfel de texte! Esti jalnica!
Daca nu poti vorbi pe romaneste, nu avem ce discuta!
Baga la loc mitraliera de versete, daca ai cea mai mica intentie de a discuta.
Alexandra Giula: Stii ce imi place si ce nu imi place de la tine, da?
Asa ca ne oprim. Copy-paste-ul de mai sus are functie de punct.
Alin Cristea: Tu ai spus ca ar exista o singura porunca mai presus de toate. (De fapt, ar fi doua!) Dar asta nu inseamna ca nu sint alte porunci, alte fatete ale diamantului, alte sclipiri…
Alexandra Giula (.)
Alin Cristea: De ce sa aiba functie de punct? Nu vad nici un motiv ca sa aiba functie de punct.
Te inseli daca crezi ca ASTA e o discutie intre doua persoane. Ce conteaza ce-ti place sau nu-ti place la cineva? Cind e vorba de mize mari, discutam altfel.
Ai vreun argument impotriva afirmatiei mele ca esti jalnica?
Am reactionat in alt mod decit am reactionat in alte cazuri similare, in spatiul public?
Faptul ca ai dat citate din Biblie indica o actiune CRESTINA? Si diavolul a dat citate….
RoEvanghelica 