Mihai Maci: Ordaliile memoriei

„E limpede că învăţământul superior a ajuns la finele unui ciclu – pe care, în linii mari, îl putem suprapune cu anii post-revoluţionari – în care produsul cel mai important al mediului academic a fost diploma, înţeleasă ca paşaport al urbanizării (atât pentru enorma populaţie rurală dislocată de modernitate – fie ea socialistă, fie capitalistă, cât şi pentru a doua generaţie a locuitorilor cartierelor muncitoreşti). Prestigiul diplomei – parte moştenit din interbelic, când universitatea însemna ceva, parte din anii comunişti, când licenţa era cu atât mai valoroasă, cu cât mai restricţionată – a aruncat un număr enorm de studenţi în malaxorul universitar, căruia turaţia maximă i-a ascuns timp de două decenii precaritatea şi disfuncţionalităţile. În ultimii ani, pe fondul colapsului demografic, al prăbuşirii învăţământului general şi al manifestării economice şi sociale a efectelor dezindustrializării, toate făcutele şi nefăcutele care înainte fuseseră ocultate de entuziasm şi de bani, au ieşit la lumină, asemeni simptomelor unei boli. Partea cea mai vizibilă a acestor difuncţii ţine de impostura academică, mai ales atunci când e afişată cu ostentaţia impunităţii (de înalte personaje politice ce se prevalează de titluri pentru care nu doar că nu au acoperire, dar prezintă numeroase – şi manifeste – suspiciuni de fraudă), sau de corupţia cvasi-rutinizată a “atenţiilor”, “colectelor” şi altor mijloace ale studenţilor de a cumpăra bunăvoinţa unor profesori tot mai dezinteresaţi de actul didactic şi mai focalizaţi pe propria “promovare” într-un sistem cu reguli incerte.”

http://www.contributors.ro/editorial/ordaliile-memoriei

Publicitate