Lăsați-i dracului în pace pe pigmei!

În ultimele 24 de ore, am fost implicat în niște „discuţii” pe contul Facebook al lui Sali Sabri, care a ridicat o chestiune foarte interesantă, de genul: Rămînem prieteni pe Facebook cu cei care au în lista de prieteni pe unii precum Remus Cernea?

Am reformulat, mai general, chestiunea ridicată de Sali Sabri.

Discuțiile au degenerat, iar Sali Sabri, care a fost absent, le-a șters, împreună cu postarea sa, după ora 12.00.

Așa că nu am la dispoziție formularea sa, nici replicile grețoase ale unor 3 oameni (Vasile Pernesh, Adrian Bălan, Ted Lucas) care s-au băgat în discuție, dar nu au comentat la subiect, ci la adresa persoanei mele.

Acest caz nu e izolat, ci este un FENOMEN în mediul confesional evanghelic românesc, așadar l-am tratat cu toată seriozitatea (de mai mulți ani).

Acest fenomen constituie unul dintre motivele pentru care am afirmat, an de an, că evanghelicii români nu sînt pregătiți pentru spațiul public pe internet – reacționează pripit la stimuli interni și externi.

Cel mai virulent comentator la adresa mea a fost Ted Lucas, caz patologic reprezentativ mai ales pentru mediul penticostal.

În ultimul său comentariu, după ce Sali Sabri și-a cerut iertare pentru situație și a anunțat că va șterge discuțiile, Ted Lucas a afirmat: Alin Cristea nu are cultura dialogului, e un frustrat…

I-am atras atenția de mai multe ori, de-a lungul discuțiilor, că minte cînd face astfel de afirmații la adresa mea.

Am afirmat că sînt un om informat, cultivat, relațional și polemic.

Lucrul acesta se poate verifica relativ ușor, întrucît sînt prezent în spațiul public pe Internet de peste 13 ani, fiind „evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet”. Asta o spunea cineva în 2011, de atunci proiectele mele derulate în public s-au înmulțit, am prezență dinamică și pe Facebook etc.

În ultimul său comentariu, Ted Lucas a afirmat că Marius Cruceru ar fi spus că Alin Cristea bruiază toate discuțiile.

Ted Lucas a înțeles greșit ce a spus Marius Cruceru cu o anumită ocazie. (E îngrijorător faptul că Ted Lucas a rămas blocat la epoca Pătrățosului.)

Dar, de fapt, cu o altă ocazie, Marius Cruceru a scris tocmai invers față de ceea ce pretinde Ted Lucas:

„Alin poate fi un partener de discuție excelent. Are curiozități, întrebări și o neliniște a spiritului continuă, o sete de cunoaștere nestăvilită. Poate improviza pe moment în dialog, ceea ce ajută la dinamica discuției.”

Alin Cristea bine-cuvîntat

Aşadar, OPINIA lui Ted Lucas e contrazisă de CONVINGEREA lui Marius Cruceru.

Ravi Zacharias: “Este imperios necesar ca un creștin să învețe să facă diferența, în ce privește propria sa credință, între opinie și convingere. Opinia este o simplă preferință dintr-un șir de opțiuni. Cineva poate prefera o culoare sau alta, un stil sau altul. Convingerea, pe de altă parte, este înrădăcinată în conștiință și nu poate fi schimbată fără a schimba și ceea ce definește persoana care o susține. Într-o cultură pluralistă, o opinie nu trebuie apărată cu tot atâta pasiune ca o convingere. Și orice convingere trebuie susținută pe baza învățăturii clare și obligatorii a Scripturii. Odată ce aceste diferențe devin clare pentru creștin, ele sunt urmate de o importantă consecință logică: fiecare convingere trebuie însoțită de dragoste.” (Izbăvește-ne de rău. Restaurarea sufletului într-o cultură ce se dezintegrează)

Primul semn al invaziei pocăiților tîmpiți și aroganți pe Internet e să pretindă dreptul la opinie.

Nu contează opiniile, care se referă la realitate, la adevăr, ci CONVINGERILE, formate, cu efort, pe baza realității, pe baza adevărului.

Feriți-vă de hoții de timp! Răscumpărați vremea!, e îndemnul biblic.

În ceea ce mă privește, în numeroase cazuri am intervenit sever și am încercat să salvez timp(ul cititorilor), cu riscul de a fi spurcat în fel și chip.

L-am anunțat public pe Sali Sabri că aici se încheie prietenia noastră, să nu mă mai caute pe telefon sau în vreun alt fel.

Poate că puberii întîrziați, precum Ted Lucas, vor înțelege ce consecințe ampole pot declanșa comentariile lor tîmpite și mincinoase.

Problema e mult mai gravă decît în legătură cu persoana mea sau a lui Sali Sabri. Figurile publice, de la Florica Cherecheș la Valeriu Ghilețchi, de la Dorin Dobrincu la Florin Ianovici, se confruntă cu aceeași problemă – nu au o strategie de prezență publică, în calitate de administratori de spații publice precum contul sau pagina de Facebook.

Curtea de Apel Târgu Mureș a stabilit în 2013 că pagina de Facebook este spațiu public, nu privat, iar apoi Înalta Curte de Justiție și Casație a pronunțat decizia irevocabilă.

În ultimul său comentariu, Ted Lucas, mereu în pană de idei, argumente, convingeri, dar mare palavragiu care își exhibă opiniile, înșiră cîteva nume cunoscute de lideri evanghelici pe care eu i-am atacat de-a lungul anilor.

Din nou, Ted Lucas folosește cunoscuta tactică de a culege doar cîteva aspecte din viața unui om (tactică pe care a încercat s-o evite Marius Cruceru, scriind acea postare despre mine), ca și cum ar constitui un vector al identității mele.

În mod similar, unii au repetat, de-a lungul anilor, că Alin Cristea are ceva cu emanueliștii – Paul Negruț, Doru Hnatiuc, Marius Cruceru etc.

Iată, o dată cu Cazul Samy Tuțac, se poate vedea că am ceva și cu Comunitatea BCB Timișoara.

Mai exact, ceea ce este comun Oradiei baptiste și Timișoarei baptiste este corupția din aceste instituții.

Ted Lucas amintește de Paul Negruț, Cristian Ionescu, Petru Lascău, Emanuel Conțac.

Reiau un paragraf important din scrierile mele:

Incursiunile manipulatorii ale lui Paul Negruţ in istoria baptiştilor, jocurile psiho-intelectuale ale mercenarului Marius Cruceru, atît pe Internet, cît şi în diverse conferinţe, dar mai ales în seriile de la Iris Cluj şi Providenţa Oradea, „editorialele” impotente ale lui Samy Tutac, voivodul baptist de Banat, şi apariţia unui lider baptist naţional precum Viorel Iuga, care se laudă cu „peste 90 de cărţi şi broşuri pe tema familiei, tineretului, bisericii etc.”, dar personaj de o mediocritate debordantă, nu onorează istoria baptiştilor români (şi mondiali), fiind, de fapt, îngrijorătoare semne evidente ale încremenirii în proiect a baptiştilor români.

În ceea ce privește impostorul intelectual din Chicago, gafele sale publice sînt arhicunoscute.

Iată-l și pe liber schimbistul Petru Lascău:

Petru Lascău, 14 iulie 2011: „Eu cred că Obama este ateu.”

Petru Lascău, 18 iulie 2011: „N-am spus că Obama e ateu.”

Așadar, chestiunea în discuție nu e ce face Alin Cristea, ci dacă ce face e legitim – mă refer la faptul că prezența mea publică are de a face cu adevărul.

Cînd paranoicul Vindecătoru a scris că în 1997, la Ruginoasa, peste 100 de baptiști au fost bătuți și băgațiîn spital, cine a indicat adevărul? Alin Cristea! N-au fost 100, ci 9 și n-au fost băgați în spital.

Și pot da numeroase exemple, care îl contrazic categoric pe Ted Lucas.

Vezi:

Din istoria minciunilor și dezinformărilor din blogosfera evanghelică

Faptul, evident, că tînărul Ted Lucas folosește astfel de repere publice poate indica două chestiuni.

Una ar fi că ăsta e orizontul tînărului (orădean).

În mod constant, activitatea mea pe Internet a fost, conform cu „setea de cunoaștere nestăvilită”, în căutarea valorilor, modelelor. Mă tem că tinerii precum Ted Lucas nu sînt interesaţi, în mod autentic, de valori.

Da, au astfel de modele, dar, mai repede sau mai tîrziu, trebuie să accepte că există corupție pe palierul unde se află aceste figuri publice și să caute alte modele.

O altă discuție, mult mai importantă, e în legătură cu autoritatea și legitimitatea.

Zilele acestea, putem observa că președintele Turciei are autoritate, dar nu are legitimitate.

Cu alte cuvinte, există o diferență fundamentală între autoritatea formală și cea informală.

Unul dintre momentele de maturitate ale tinerilor (și adulților) are de a face cu această distincție.

Această situație se regăsește, mai ales în România, atît în sferele academice, cît și în cele religioase, culturale, financiare.

Mulți dintre cei care ajung în poziții publice nu au avut un traseu corect sau, chiar dacă unii au avut, odată ajunși în poziții de influență sînt atinși de corupție.

Cea mai cunoscută formulă în acest sens este cea a lordului Acton: Puterea corupe, puterea absolută corupe absolut.

Așadar, comunitățile umane dezvoltă tot timpul anticorpi și soluții pentru echilibrul puterilor.

În istoria Bisericii, ca și în istoria lui Israel, au fost numeroase cazuri de manipulări și abuzuri. În tot atîtea cazuri, au apărut comentatori buni de gură la adresa abuzurilor. Buni polemiști!

Cele mai cunoscute cazuri: Natan, Ioan Botezătorul, Pavel.

Ei nu au fost figuri publice FORMALE – David, Irod și alții erau liderii.

În încheierea comentariului său ignobil, Ted Lucas pune la îndoială calificarea mea morală de a pune în discuție chestiuni legate de liderii evanghelici pe care i-a amintit.

Nu, nu e interesat dacă punctele de vedere critice exprimate de Alin Cristea sînt valoroase, adevărate și demne de a fi luate în seamă.

Ted Lucas se referă la faptul că sînt divorțat. De parcă aș fi eu vinovat de așa ceva!

Nu intru în detalii. Spun doar că această tactică publică face parte din arsenalul pocaiților tîmpiți și aroganți, care nu discută idei, argumente, nu îmbogățesc discuția cu ceva. Nu, ei bîrfesc oameni, au opinii (nu convingeri) și sînt hoți de timp.

Păi eu am scris atîtea chestii interesante ÎNAINTE de a fi divorțat. ACELEA (mai) sînt valabile?

Dacă era deștept, Ted Lucas zicea că sînt exclus de 10 ani. Divorțat sînt de 5 ani.

Dar Ted Lucas nu vrea să fie deștept, el vrea să fie rău – nu vrea să ciștige vreo dispută publică prin forța argumentelor, ci scurtează drumul, vrea să fie agresiv, știind că cititorii evanghelici sînt mult mai sensibili la chestiunea divorțului.

Acest caz patologic este relevant pentru mediul confesional evanghelic românesc.

Acesta e motivul pentru care m-am ocupat aici de acest caz.

În rest, sînt mult prea ocupat cu lucruri importante, strategice pentru viitorul mediului confesional evanghelic românesc.

Sînt în etapa scrisorilor deschise, către biserici și instituții confesionale.

E evident că Alin Cristea este o VOCE (cum zicea un pastor, nu de la Oradea) în mediul confesional evanghelic românesc.

Pigmeii ăștia care latră și mi se mai agață, din cînd în cînd, de picior, nu sînt de băgat în seamă. Dar sînt buni pentru material didactic.

Faptul că Alin Cristea nu stă la discuții cu pigmeii nu înseamnă că Alin Cristea nu are cultura dialogului, ci că pigmeii nu au cultura dialogului și că sînt… frustrați.

Lăsați-i dracului în pace pe pigmei!

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Lăsați-i dracului în pace pe pigmei!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s